Caderea unui simbol

(...)Va fi dărâmat pavilionul Daciei. Din raţiuni, nu mă îndoiesc, de ordin economic. Aflu, dacă este adevărat, că este puţin înclinat, ca şi turnul din Pisa. Italienii ăştia de ce nu l-or fi dând jos, ca să nu le cadă în cap? Mai aflu că are fisuri, că nu mai este util, sunt mari costurile de întreţinere, că majoritatea salariaţilor au fost deja evacuaţi, că în locul lui va fi amenajat un parc ori o parcare. Francezii, managerii francezi, patronii francezi nu iau decizii cu inima, ci cu mintea. Pe ei nu-i loveşte în inimă demolarea unei clădiri. Şi nici n-are de ce. Pentru noi, cei sub ochii cărora a fost ridicat acest pavilion, a fost construită întreaga uzină, cu halele sale pentru montaj general, fabricaţie motor, caroserie, turnătorie, pentru cei care au lucrat aici sau poate chiar mai lucrează evenimentul are conotaţii de mare încărcătură emoţională. Sunat la telefon, dl. Constantin Stroe atât mi-a putut spune: „Mă loveşte în inimă“, după care s-a scuzat şi a închis telefonul.(...) Continuare